ANAF și formularele care nu duc nicăieri
România digitală lovește din nou! 🥳 De data aceasta, în plină glorie birocratică, cu un nou episod din seria „Cum să comunici cu ANAF fără să comunici, totuși, cu ANAF”.
Totul a început cu o simplă întrebare trimisă, disciplinat, prin formularul de contact indicat pe pagina Administrației Județene a Finanțelor Publice Brăila. Formularul, desigur, nu e acolo de decor — e pentru „comunicare cu publicul”, nu?
Surpriză: ANAF a răspuns prompt (felicitări!), dar doar pentru a informa, cu un ton demn de o instituție serioasă, că… formularul folosit nu este valabil. 🥲
Mai exact, cităm din răspunsul oficial:
„Solicitările depuse în afara Spațiului Privat Virtual nu sunt luate în considerare, contribuabilii fiind înștiințați cu privire la obligativitatea transmiterii acestora prin intermediul mijloacelor electronice de transmitere la distanță, respectiv SPV.”
Adică, pe scurt: „Mulțumim că ne-ați scris, dar vă rugăm să nu ne mai scrieți aici.”
🔹 Digitalizarea cu multe butoane, dar fără direcție
Culmea ironiei? Chiar paginile web oficiale ale administrațiilor județene din subordinea ANAF — acelea care ar trebui să fie busola contribuabililor — indică formulare de contact care… nu duc nicăieri. Fiecare AJFP are propria versiune de site, propriul meniu, propria estetică din anii 2000 și, evident, propriul formular de contact inutil.
Rezultatul: 50 de administrații, 50 de site-uri și 0 coerență.
Unii cer e-mailuri, alții faxuri, alții au linkuri rupte. Iar acum aflăm că niciunul nu e bun — totul trebuie să treacă prin SPV. (Care, între noi fie vorba, mai cade și el din când în când… de oboseală digitală.)
🔹 Formularul perfect: există, dar nu acolo unde crezi
În realitate, conform art. 79 alin. (11) din Codul de procedură fiscală, toți contribuabilii trebuie să comunice exclusiv prin Spațiul Privat Virtual.
Dar atunci, de ce mențin ANAF și AJFP-urile acele formulare de contact pe site-urile oficiale? Din nostalgie? Din motive estetice? Sau doar pentru a testa răbdarea contribuabililor?
Răspunsul nu e clar. Poate e un fel de „escape room fiscal”: trebuie să ghicești calea corectă până la funcționarul care îți citește mesajul.

ANAF formular de contact utilizat si de Antifrauda
🔹 Concluzie amar-dulce
Digitalizarea ANAF seamănă tot mai mult cu un labirint construit din intenții bune și formulare nefuncționale. Contribuabilii sunt încurajați să folosească instrumente moderne, dar ajung blocați între două lumi: cea veche, cu linkuri greșite, și cea nouă, care te primește doar dacă ai cont SPV, semnătură digitală și… nervi de fier.
Poate că într-o bună zi vom avea un portal unic și coerent, unde toate AJFP-urile arată la fel și funcționează la fel. Până atunci, fiecare județ rămâne o mică republică fiscală cu propriul formular de contact și propriile reguli.
PS: Dacă ați încercat vreodată să contactați ANAF fără SPV, ați trăit o experiență mistică. Unii zic că e mai ușor să obții o audiență la NASA decât un răspuns de la formularul greșit. 😄
🔹 Ce ar trebui să facă ANAF pentru coerență digitală
Dincolo de glumă, problema este una de coerență instituțională și comunicare publică. Dacă legea impune folosirea exclusivă a Spațiului Privat Virtual, atunci toate paginile AJFP ar trebui:
- Să elimine formularele de contact care nu mai au valoare juridică;
- Să redirecționeze automat utilizatorii către SPV sau către un ghid clar privind transmiterea documentelor;
- Să unifice designul și structura site-urilor teritoriale, pentru o experiență digitală consecventă;
- Să ofere asistență tehnică vizibilă pentru contribuabilii care întâmpină probleme la transmiterea prin SPV.
Doar printr-o strategie unitară de comunicare și digitalizare ANAF poate trece de la imaginea de instituție birocratică la cea de administrație fiscală modernă. Până atunci, formularele „fantomă” rămân un simbol al paradoxului administrativ românesc: totul e online, dar nimic nu funcționează la fel.

[…] și pentru formularele sale care, deși par a fi soluții administrative, adesea nu duc nicăieri. Aceste formulare sunt un exemplu de birocrație inutilă, care consumă timp și resurse fără a adresa problemele […]