Capcanele art. 167 Compensarea din Codul de Procedura Fiscala
Într-o lume ideală, firmele ar putea să-și stingă obligațiile fiscale prin simpla compensare cu sumele pe care le au de încasat de la instituțiile publice. La prima vedere, articolul 167 din Codul de procedură fiscală pare să ofere această soluție. Realitatea, însă, este puțin mai… birocratică.
⚖️ Art. 167 Cod Procedura Fiscala – teoria versus practica
„Creanțele reciproce existente între contribuabil și bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat și celelalte bugete componente ale bugetului general consolidat se sting prin compensare, în condițiile legii, atunci când sunt certe, lichide și exigibile.”
Pare simplu, nu? Ai de plătit TVA și impozit pe profit, ai de încasat exact aceeași sumă de la Primăria București și, hop, gata compensarea.
Dar lucrurile nu funcționează chiar așa.
🧩 De ce nu merge compensarea directă
Problema este subtilă și ține de execuția bugetară reală:
- Bugete distincte:
- Obligațiile fiscale (TVA, impozit pe profit) merg la bugetul de stat, administrat de ANAF și Trezoreria Statului;
- Creanța ta față de Primăria București ține de bugetul local, care este un buget separat, cu cont propriu la Trezorerie.
- Reciprocitate inexistenta:
Art. 167 cere ca sumele să fie „reciproce”. Practic, nu există o „reciprocitate” între bugetul central și cel local — fiecare are reguli proprii de gestionare a fondurilor. - Trezoreria nu poate „mix-and-match”:
Deși tehnic, Trezoreria gestionează ambele conturi, legislația interzice compensarea directă între bugete diferite fără aprobări speciale la nivel de Minister al Finanțelor.
➡️ Concluzia: nu poți să stingi obligațiile fiscale la ANAF cu creanța de la UAT București, indiferent cât de convenabil ar părea.
🔍 Alternative legale
Totuși, nu totul este pierdut. Majoritatea site-urilor recomandă câteva căi care pot fi încercate:
- Cesiunea creanței:
Cesionezi (factoring) dreptul de încasare unei terțe părți (bancă, IFN) care poate compensa legal sumele cu obligații fiscale proprii. Trebuie sa aveti in vedere costurile si mai ales garantiile solicitate de bancile comerciale mai ales ca nu aveti un termen de incasare „garantat”; - Acțiune judiciară cu executare indirectă:
Cu hotărâre executorie, se poate solicita Trezoreriei să rețină suma din alocațiile viitoare ale UAT-ului.
SAU
🤦 Lecția practică – Dumitrascu Petrica
Art. 167 este un exemplu clasic de lege care arată bine pe hârtie, dar care nu funcționează automat în practică. Constatările și pașii corecți au fost descoperiți pas cu pas, cu răbdare și analiză critică — și, da, eu am condus această discuție spre concluzia corectă, ca să nu ne lăsăm păcăliți de aparențe.
Birocrația și separarea strictă a bugetelor fac ca aceste compensări să fie imposibile fără implicarea Ministerului Finanțelor sau a instanței. Asta este realitatea pentru orice antreprenor care crede că „suma mea = suma lor, deci compensăm și gata”.
💡 Concluzie
Dacă ai de încasat sume de la UAT-uri și ai obligații fiscale la stat:
- Nu te baza pe art. 167 pentru compensare directă;
- Folosește Doctorul de Firme;
- Documentează totul pentru eventuale negocieri sau acțiuni legale.
Într-un sistem fiscal ideal, ar fi simplu. În România reală, trebuie să combini cunoștințe fiscale, perseverență și documentație impecabilă.